La sfarsitul anilor 1800, nu toata lumea respecta calitatea la fel de mult precum Jack Daniel. Proprietarii magazinelor cumparau adesea whiskey in butoaie de la distilerii si, inainte de a-l vinde, adaugau coloranti sau chimicale atunci cand il imbuteliau in sticle pentru a-si mari profitul. Poti sa-ti imaginezi cum asta nu era in interesul oamenilor care cautau doar cateva sorbituri bune. Asa ca Jack a inceput sa-si imbutelieze Tennessee Whiskey in sticla patrata iconica in 1895. El voia sa stie exact ceea ce se gasea in fiecare din sticlele care-i purtau numele. El stia ca cel mai bun mod de a-si vinde whiskeyul era sa promita calitatea.

La doi ani dupa decizia lui Jack, guvernul a aprobat Bottled in Bond Act. Acesta certifica calitatea oricarui whiskey care era recunoscut oficial printr-un simbol pe sticla. Pentru a castiga aceasta distinctie, un whiskey trebuia sa fie distilat intr-o singura distilerie intr-un singur sezon de distilare, sa fie maturat cel putin patru ani si sa fie imbuteliat in fabrica. Whiskeyul lui Jack a castigat cu usurinta aceasta distinctie. 120 de ani mai tarziu, Bottled in Bond Act este un indiciu al determinarii Americii de a asigura cea mai buna calitate a bauturii, iar Jack Daniel’s Bottled-in-Bond whiskey este tribut omului care a crezut in calitate inca de la inceput.